duminică,noiembrie 28, 2021
Platfusul sau piciorul plat
foto: www.ladepeche.fr

Platfusul este este o afecţiune uşoară, care nu cauzează problema grave de santate, ci o afecţiune ce poate crea mai mult un discomfort sau dureri în zona tălpii.

Este specifică în special copiilor, 96% dintre copii cu vârstă de până la 3 ani având piciorul plat.

Medical, platfusul este definit prin prăbuşirea bolţilor piciorului, atât longitudinal, cât şi transversal. Scheletul piciorului este alcătuit dintr-o serie de oase: tarsienele, metatarsienele şi falangeledispuse astfel încât să copieze formă unui arc de boltă susţinut la bază de o membrană dura numită fascia plantar.

La copii, platfusul este fiziologic, arcada piciorului nefiind încă formată, însă dispare undeva în jurul vârstei de 2-3 ani. Dacă până la vârstă de 4 ani, arcada încă nu se formează, este bine să se efectueze masaj, gimnastică medicală şi înot, evitând sporturile care presupun solicitarea excesivă a picioarelor în poziţie verticală. Se vor folosi încălţări adecvate, fiziologice şi în special se va practica mult mersul desculţ.

Se poate observă şi depista uşor urmărind mersul copilului şi modul în care uzează pantofii.

Dacă la adulţi, medicul poate recomandă uneori încălţările cu talonete, la copii acstea nu sunt necesare.

Observ mulţi părinţi care fără ca cineva să le recomande acest lucru, achiziţionează încălţăminte cu talonete şi care îmbracă glezna copilului, încă de la primii paşi ai celor mici, forţând astfel piciorul copilului, nepermiţându-i să se dezvolte în mod natural, ba dimpotrivă riscând să îi deformeze mersul şi forma anatomică naturală a piciorului.

Platfusul este congenital, dar poate apărea şi că urmare a unor dezechilibre ce au loc în organism.

Spre exemplu poate fi un efect la persoanele supraponderale, la care se produce un dezechilibru între solicitarea datorată greutăţii corporale şi rezistenţa la susţinere.

Alte cauze ar fi rahitismul, afecţiunile neuromusculare precum poliomielita sau paraliziile spastice, tulburările de creştere, pubertatea, supraîncărcarea profesională, amputaţia celuilalt membru inferior, tulburări de statică date de afecţiuni ale soldului şi genunchiului, încălţăminte defectuoasă, tulburări de menopauză, obezitate, viaţă sedentară.

Tratamentul chirurgical se recomandă numai după vârstă de zece ani şi doar în cazurile specific în care patologia nu este rezolvabilă prin mijloace specifice balneofizioterapice.

De aceea această afecţiune trebuie depistată de la vârste cât mai fragede, pentru a se lua măsurile specific de prevenţie şi corijare timpurie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *