Povestea suzetei: între controverse si utilitate

Instinctul de supt al bebeluşilor există încă din viaţa intrauterină,fătul fiind surprins de multe ori în ipostaza de a-şi suge degeţelul la mami în burtică. Când bebeluşul nou născut este pus pentru prima dată la sânul mamei, acesta începe instinctiv să se alimenteze, fără a fi îndrumat în nici un fel în acest sens.

Suptul însă nu reprezintă numai o metodă de a-şi potoli foamea, ci reprezintă şi metodă prin care micuţul îşi găseşte liniştea şi alinarea în această lume atât de nouă pentru el şi atât de diferită de mediul în care a stat timp de nouă luni. Aici intervine rolul nostru de părinţi, să îi ajutăm pe cei mici să facă trecerea de la viaţa intrauterină la cea extrauterină într-un mod cât mai lin, cât mai plăcut şi cât mai natural. Este nevoie de multă răbdare, multă grijă şi multă căldură din partea noastră pentru a reuşi să facem această trecere cât mai plăcută pentru ei. Marea majoritate a micuţilor vor alege să doarmă mai tot timpul în primele zile şi chiar luni de viaţa. Alţii sunt mai neliniştiţi şi încearcă să îşi găsească alinarea altfel decât în somn, iar cum variantele sunt limitate la această vârsta, alternativă ar fi suptul. Unii copii chiar au instinctul de supt mai pronunţat decât alţii, simţind nevoia de supt şi între hrăniri. De aceea trebuie făcută diferenţa între nevoia copilului de a mânca şi nevoia acestuia de se linişti. Opţiunile sunt oferirea lăpticului, prin alăptat sau biberon, degeţelul sau suzeta.

În prima lună de viaţa şi chiar şi a două, singura opţiune ar trebui să fie sânul mamei pentru stimularea lactaţiei şi reglarea acesteia la un nivel optim pentru nevoile copilului. După primele luni însă, mai cu seamă când alăptatul nu este posibil, nu putem oferi copilului de fiecare dată când plânge, un biberon de lapte pentru că rezultatul ar fi un bebeluş supraponderal, prin urmare nu ar fi cea mai bună alegere. Aşadar, în aceaste situaţii există două opţiuni: degeţelul sau suzeta.

Suptul degetului este un obicei de care copiii se dezvaţă mult mai greu, iar pe termen lung poate fi mult mai dăunător decât folosirea unei suzete de calitate. Suptul degetului afectează creşterea dinţilor, provocând deformarea incisivilor şi caninilor şi chiar a boltei palatine. În timp pot apărea şi probleme de respiraţie. Ba mai mult degeţelul folosit va suferi în timp deformări la nivelul unghiei, răni multiple şi chiar dezvoltare diferită faţă de cel similar de la mâna opusă. Mai mult decât atât, spre deosebire de suzetă care se spălă bine şi se sterilizează după ficerea utilizare, degeţelul fiind „la purtător” poate fi introdus în guriţă fără preaviz, de cele mai multe ori fără a mai fi apucat să fie spălat înainte, expunând astfel copilul la multiple bacterii şi microbi.

Renunţarea la suptul degetului este şi acesta un proces extrem de greu întrucât ţine de capacitatea părintelui de a-şi convinge copilul să renunţe la acest obicei, dar în plus faţa de suzetă este în permanenţă la dispoziţia lui şi astfel tine de autocontrolul copilului, care la vârste foarte mici este ca şi inexistent. Prin urmare, decât degeţelul, mai bine suzetă.

Însă şi utilizarea unei suzete prezintă anumite dezavantaje:

• folosită pe termen lung afectează dezvoltarea vorbirii, copilul fiind mai preocupaţi de suzetă decât de vorbit,
• folosită pe termen lung poate afecta dezvoltarea dentiţiei şi a maxilarelor,
• în anumite cazuri poate chiar afecta deglutiţia,
• folosită în primele luni de viaţa poate afecta lactaţia mamei, dacă se confundă senzaţia de foame a bebeluşului cu nevoia de supt,
• în timpul somnului de noapte, suzeta le va cădea din guriţa şi asta înseamnă multiple treziri şi drumuri la pătuţul lui pentru a i-o oferi.

Pe de altă parte există şi avantaje ale utilizării unei suzete, dar una de calitate adecvată vârstei bebeluşului:

• bebeluşul va avea o modalitate de a se linişti în special înainte de somn sau în timpul nopţii;
• bebeluşul care doarme cu suzeta în guriţa prezintă un risc scăzut de moarte subită în primul an;
• în cazul erupţiilor dentare, suzeta este de un real folos în masarea gingiilor;
• la bebeluşii care au probleme de respiraţie în cazul răcelilor, suzeta poate fi de ajutor obligandu-i pe aceştia să menţină guriţa închisă şi să respire pe nas, reducând astfel riscul de amigdalită (roşu în gât);
• în perioadă când copii au tendinţa de a „degustă totul” în jurul lor, aflandu-se în acea perioadă pe care Freud a denumit-o „stadiul oral al dezvoltării” devine o barieră importantă pentru obiecte murdare, particule mici, nisip şi alte lucruri pe care copilul are tendinda de a le băga în guriţă.

Totuşi renunţarea la suzetă trebuie să se facă cât mai devreme posibil, copilul având o memorie pe termen scurt în primii ani de viaţă şi astfel nu îşi va mai aminti mai târziu de ea. În plus efectele negative apar în special după vârsta de 2-3 ani. Renunţarea se poate face brusc, sau gradual, prelungind însă agonia.

În cazul nostru, după vârsta de 1 an, copilul a folosit-o numai înainte de somn. Era deja ritual, îşi luă suzetă şi jucăria favoritala şi adormea imediat. Într-o dimineaţă de iarnă, la vârsta de un an şi jumătate, când în fiecare dimineaţă erau porumbei la fereastra lui, l-am rugat să le dăm lor suzeta lui pentru că stau singuri afară în zăpadă şi le este foame şi frig. El a fost de acord pentru că îi îndrăgea foarte tare, aşa că le-am dat-o. Am experimentat acest lucru înainte de somnul de prânz, a dormit mai agitat decât de obicei, chiar s-a trezit puţin de vreo două ori, dar îl linişteam, îl mângâiam pe spate şi îi spuneam în şoaptă că „suzy” e la porumbei, că erau şi ei infomatetati şi înfriguraţi şi s-au bucurat foarte mult de ea. El adormea la loc resemnat, cu un mic oftat. Îmi era mai teamă de cum va reacţiona noaptea, aşa că am dormit eu cu el în cameră, dar a fost la fel de înţelegător. Povestea s-a mai repetat încă o zi, iar după aproximativ 3 zile a uitat de ea. Din acel moment a dormit chiar mai liniştit, întrucât înainte când îi cădea în timpul somnului se trezea să o caute iar de atunci a început să doarmă continuu.

Prin urmare, este alegerea fiecărui parinte mame dacă îi va îi oferi sau nu copilului suzeta, sau când va fi momentul oportun să renunţe la ea, precum şi metoda cea mai potrivită pentru a realiza acest lucru.

Alina

See author's posts