Ne-a adus pe lume şi suntem, pe parcursul întregii noastre existenţe, legate, mai mult sau mai puţin, de ea. Relaţia noastră cu mama este deosebit de complexă. Fie că o adori, fie că nu împarţi nimic cu ea, există, totuşi, un lucru mic care vă leagă. Eşti prietenă sau nu cu mama ta?

Relaţia-mamă-fiică

În timpul sarcinii şi de-a lungul primelor luni după naştere, legătura dintre mamă şi copil este vitală pentru bebe. Dacă această relaţie de fuziunie este necesară pentru supravieţuirea nou-născutului, ea va trebui să evolueze către un raport de individualizare. Mama trebuie să-şi considere copilul ca fiind o fiinţă singulară şi nu ca o prelungire a propriei persoane. Or, aici e adesea problema. Căci pentru a deveni femeie şi a-şi construi propria personalitate fata trebuie să se îndepărteze de mamă.

Mama posesivă

Nici o zi fără telefon, altfel ai parte de o criză. Chiar dacă nu mai locuieşti cu părinţii, mama ta încă te dirjează. Dar nici tu nu poţi face o mişcare fără acordul ei sau fără să o informezi. Aici e vorba de o relaţie fuzională, posesivă. Riscul? Este o relaţie nesănătoasă, care, cu timpul, îţi va crea probleme atât cu prietenii cât şi la muncă. Te va împiedica să iei singură decizii şi să te bucuri de libertatea firească la vârsta maturităţii. Confidenţe, sfaturi, nu ai nici un secret faţă de mama ta. Dar această atitudine e posibil să nu fie pe placul unei a treia persoane. Toată atenţia şi afecţiunea ta sunt îndreptate asupra mamei tale. Vă identificaţi una cu cealaltă, ceea ce crează imposibilitatea de a distinge propriul spaţiu intim. E timpul să lărgeşti puţin limitele, evident cu tact, nu brusc. Taie cordonul care vă leagă, chiar dacă ai 30 de ani şi preţul va fi suferinţa de ambele părţi. Este, totuşi, o decizie inevitabilă, care va fi benefică pentru ambele părţi.

Mama rivală

La extrema cealaltă se află relaţia mamă-fiică caracterizată prin conflicte. Vorbeşti rar cu mama sau chiar deloc, nu aveţi nimic de împărţit şi vă vedeţi foarte rar. Din adolescenţă aţi avut probleme şi nu s-au ameliorat pe parcurs. Deşi este o situaţie mai greu de gestionat, problema de fond este nevoia de identificare. Rivalitatea mamă-fiică îşi are originea în complexul lui Oedip, nerezolvat: pentru a-şi seduce tatăl, fata trebuie să ia exemplul mamei şi să o dea la o parte, dacă reprezintă un obstacol. Dacă această fază este prost gestionată de către fată, ea poate rămâne cu un fel de ranchiună inconştientă vizavi de mama sa. În final, nu vei înceta niciodată să te compari cu ea şi să faci astfel încât să-ţi construieşti inversul personalităţii mamei tale. Rezultat? Nu te vei simţi niciodată la înălţimea ei, iar relaţiile voastre vor fi bazate pe neînţelegeri, reproşuri reciproce şi complexe. E nevoie să rezolvaţi conflicte nefaste şi latente.

Găseşte echililbrul mamă-fiică

Soluţiile nu sunt prea numeroase. Pentru a-ţi trăi din plin rolul tău de femeie activă sau de mamă, nu există decât o singură atitudine: să tai cordonul care vă leagă. Ruptura se face încet, cu multă grijă, fiindcă avem nevoie de mama atâta timp cât şi ea are nevoie de noi. Foarte rar se întâmplă, chiar în sânul unei relaţii conflictuale, să se taie complet legătura dintre mamă şi fiică. Ideal este să găsiţi un echilibru între raporturile prea strânse şi legăturile complet inexistente. Nu trebuie să vă spuneţi chiar tot ce faceţi, dar vă puteţi susţine reciproc. O poţi determina pe mama ta să aibă preocupări proprii, în afara familiei care te vor ajuta să profiţi de momente intime. Ideal ar fi să deveniţi complice atât cât trebuie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *