Salvia – planta vindecătoare
Originară din sudul Europei și din regiunile mediteraneene, salvia (Salvia officinalis) este cunoscută și sub denumirile de jale, jaleș, salbie, șalvir, șalet sau șerlai.
Cultivată în Europa încă din Evul Mediu, genul “salvia” nu se limitează la Lumea Veche; mai multe specii de salvie din America Centrală sunt caracterizate printr-un miros dulce, fructat, foarte diferit de cel al salviei mediteraneene, cum sunt spre exemplu salvia-ananas (Salvia rutilans), salvia-piersica (Salvia greggii), salvia-fructata (Salvia dorisiana) şi altele. Unele dintre acestea au devenit foarte populare pentru infuziile de plante, altele sunt cultivate ca plante ornamentale pentru florile lor de dimensiuni mari.
Tot de origine central-americană este şi specia halucinogena, Salvia divinorum (salvia sacră, salvia clarvăzătorilor), cultivată încă din cele mai vechi timpuri de către amerindienii din America Centrală, şi folosită în ceremonii religioase înainte de cucerirea spaniolă.
Pentru orientali era un simbol al sănătăţii şi o apreciau atât de mult, încât schimbau 4 măsuri din preţiosul lor ceai pentru 1 măsură de frunze uscate de salvie. În lumea arabă, salvia era numită „iarba beduinilor“ şi se spunea că întăreşte memoria şi ascute simţurile. Această plantă extrem de aromată era considerată în Antichitate ca fiind sacră, adusă pe pământ chiar de zei. Medicii greci şi romani precum Galen, Plinius, Dioscoride, o considerau o regină a ierburilor tămăduitoare, cu efecte protectoare magice şi au elogiat-o mult în scrierile lor.
Există peste 13 specii de salvie dar cea folosită de foarte mult timp pentru tratarea afecţiunilor interne şi externe cât şi pentru aromatizarea mâncărurilor este numită Salvia officinalis.
Frunzele de salvie conţin uleiuri volatile reprezentate prin substanţe care conţin tuiona, cineol, terpene, borneol, camfor, substanţe estrogene, principii amare, dar şi vitaminele A, B1, C, azotat de potasiu, precum şi substanţe minerale precum calciu, fosfor, potasiu, magneziu, cupru.
Beneficiile utilizării salviei:
- combate transpiraţia excesivă în diverse stări, cum ar fi distoniile neuro-vegetative şi menopauza.
- ajută la menţinerea tinereţii celulelor din care este formată scoarţa cerebrală.
- atenuează procesele fermentative din intestin.
- favorizează eliminarea
- stimulează secreţia de bilă a ficatului.
- combate balonarea abdominală.
- utilă în stările de meteorism abdominal.
- ajută în tratamentul diabetului zaharat.
- previne infectarea leziunilor.
- tratează vaginita atrofică.
- ajută în cazul inflamaţiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite).
- albeşte dinţii.
- ajută la întreţinerea tenului.
- stimulează creşterea părului şi întărirea rădăcinii sale.
- îmbunătăţeşte vederea şi auzul.
- combate febra la adulţi şi copii.
- opreşte sau diminuează transpiraţia nocturnă a bolnavilor de tuberculoză.
- sporeşte foarte mult receptivitatea organismului la insulină.
- uterotonic şi calmant al durerilor ce preced menstruaţia.
- ajută la refacerea uterului infantil, în dismenoree, sterilitate feminină.
- influenţează atât producţia glandelor endocrine, cât şi receptorii diferiţilor hormoni.
- răreşte apariţia bufeurilor.
- ajută la buna funcţionare a ficatului şi rinichilor, dezintoxică corpul.
- sedativ al sistemului nervos, pentru diminuarea spasmelor şi tremurătorilor în boli grave ale sistemului nervos central şi periferic.
- combate astenia, nervozitatea, depresia, este tonic nerving.
- ajută la menţinerea sănătăţii celulelor creierului.
- tonic general şi stimulator al poftei de mâncare, la copiii în covalescenţă după bolile infecto-contagioase.
- ajută activitatea intelectuală şi în boala Alzheimer.
- acţionează asupra receptorilor unor hormoni importanţi în menţinerea tinereţii organismului.
- inhibă formarea unor enzime care blochează procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza.
