Sănătatea și medicamentele la copii
Observ în jurul meu foarte mulţi părinţi grăbiţi ca la cel mai mic semn de boală pe care îl sesizează la copilul lor, să înceapă să îl bombardeze pe acesta cu medicamente, uneori zic ei preventiv, ba chiar pun singuri diagnostice şi administrează diverse medicamente, de la antitermice, medicamente pe bază de paracetamol şi ibuprofen sau chiar antibiotice.
Din păcate în cele mai multe cazuri aceste tratamente sunt administrate având la baza experiențele prietenilor sau experienţe personale anterioare pe care aceştia le consideră similare şi amână sau chiar refuză să consulte un medic specialist în acest sens.
Totodată mai sunt acei părinţi care administrează copiilor, e drept la recomandarea medicului (mereu acelaşi) tratamente dure cu antibiotice şi alte asemenea, totuşi cu o frecvenţă foarte mare; şi deşi observă că episoadele de acest gen se tot repetă, refuză cu stoicism să ceară şi părerea altui medic. Aceşti părinţi consideră că este o situaţie normală, acceptând cu uşurinţă ideea că au un copil sensibil şi nu fac nimic în sensul acesta. Nu îşi dau seama că administrându-i celui mic tot mai multe medicamente, rezistenţa acestuia la lupta cu boala va scădea, sistemul imunitar nu se va dezvolta corespunzător, iar cel mai probabil, cel mic va deveni un adult cu risc ridicat de contactare a diverselor boli, cu un organism sensibil ce la forme grave de boală va răspunde greu la tratamentele medicamentoase.
Cele mai mari probleme la copii apar din momentul în care intră în colectivitate, unde aceştia sunt expuşi la diverse viroze sau infecţii bacteriene. Totuşi, numai astfel, organismul tânăr învăţă să lupte singur împotriva afecţiunilor şi îşi dezvoltă imunitatea. Cele mai des întâlnite probleme la copii sunt cele ale aparatului respirator şi ale aparatului digestiv. Dacă cel mic ajunge să facă forme grave de boală cu o frecvenţă prea mare, este indicat ca acesta să fie ajutat prin administrarea de tratamente pentru îmbunătăţirea sistemului imunitar. Se poate opta pentru variante naturiste sau homeopate, foarte uşoare şi non-invazive.
Totuşi nici acestea nu trebuiesc administrate fără a consulta în prealabil un medic specialist. Homeopatia tratează pacientul ca un întreg şi ia în considerare atât fizicul şi psihicul precum şi predispoziţia ereditară, mediul şi modul de viaţă, alimentaţia, stresul persoanei respective. Prin urmare remediile homeopate nu se administrează pentru a vindeca în mod direct o anumită afecţiune, ci pentru a elimina dezechilibrele din organism şi a-l ajuta pe acesta să lupte singur împotriva respectivei afecţiuni, stimulând tendinţa naturală de vindecare a organismului. Esenţa tratamentului homeopatic constă în tratarea bolnavului şi nu a bolii. Aceasta nu înseamnă că medicina homeopată poate înlocui întotdeauna medicina alopată, dar cu siguranţă, că şi cea naturistă, o poate completa. Avantajul medicinei homeopate este folosirea unor cantităţi foarte mici de medicamente, care implică lipsa toxicităţii asupra organismului.
Noi am folosit cu succes remediile homeopate în perioadele erupţiilor dentare. După ce la primii doi dinţişori, cel mic era extrem de agitat şi avea dureri vizibile plus efecte secundare gen temperatură ridicată şi scaun modificat, am consultat un medic homeopat care i-a prescris un remediu pe termen lung, datorită căruia nu am mai observat nici o urmă de disconfort sau de durere nici chiar la erupţia caninilor sau a molărilor. Astfel am evitat utilizarea siropelelor sau gelurilor împotriva durerilor dentare şi nici alte efecte secundare nu au mai apărut.
De asemenea, o altă problemă pe care încercăm să o tratăm alopatic de când era foarte mic şi anume nas înfundat şi respiraţie greoaie (principală cauza a otitei seroase de la 7 luni), am reuşit să o rezolvăm foarte simplu cu un remediu homeopatic, iar problema nu a mai reapărut niciodată.
Remediile administrate l-au ajutat şi la întărirea sistemului imunitar şi chiar dacă la contactul direct cu alţi copii reuşea să contacteze o viroză care la aceştia se manifesta într-o formă gravă, cu perioadă de vindecare îndelungată şi tratamente cu antibiotice, la el lua întotdeauna forme extrem de uşoare şi pe perioade scurte, în general mucozităţi şi cam atât.
Bineînţeles că cel mai important aspect în menţinerea sănătăţii copilului, ca şi la adulţi, rămâne stilul de viaţa adoptat, iar acest lucru înseamnă în primul rând o alimentaţie sănătoasă, echilibrată, odihnă suficientă, mişcare în aer liber şi sport adecvat vârstei. Medicamentaţia, de orice fel ar fi ea, trebuie pe cât posibil evitată. Atunci când chiar devine necesară, este bine să fim atenţi la ceea ce alegem pentru copilul nostru şi mai ales să nu facem abuzuri, întrucât urmările pot fi extrem de grave şi pe termen lung.
