Socul – purifică nu numai corpul ci şi mintea
Cu siguranţă florile acestui arbust ne aduc aminte de socată, minunata băutură răcoritoare pe care o preparăm acasă. Dar nu trebuie să uităm că în vechime, socul a fost preţuit ca leac, dar şi ca plantă divină, în faţa căreia oamenii din Evul Mediu îşi scoteau pălăria. În tradiţia populară, socul a stat la loc de cinste în farmacia omului simplu, pentru că, înainte să apară preparatele de ultimă generaţie, floarea de soc era considerată medicamentul antiviral numărul unu. Din ramurile lui se făceau ţevi pentru războiul de ţesut şi fluiere. Iar sucul preparat din flori de soc vine din vechime, socata fiind una dintre primele băuturi răcoritoare naturale. Fructele se întrebuinţau la vopsit în cafeniu, vînăt şi negru, iar frunzele şi scoarţa, în galben.
Fiind răspândit din Orientul Mijlociu până în nordul Europei şi al Africii, pe seama acestui arbust, s-au creat multe legende de-a lungul timpului.
În antichitate se considera că printre ramurile de soc vieţuiesc spiritele, motiv pentru care acestea nu erau tăiate. La germani socul era un arbust sacru, dedicat zeiţei Freya, iar olandezii considerau că ramurile socului adăpostesc un duh căruia îi cereau permisiunea înainte de a le tăia. Altfel, duhul ar fi bântuit orice obiect fabricat din acel lemn de soc.
Mai multe legende medievale europene menţionează că Iuda, după ce l-a trădat pe Issus, s-a spânzurat de ramuri de soc. Legenda a fost preluată şi în tradiţia populară românească, ce consideră că locul de lângă soc ”nu e curat”, şi nu se recomandă să se doarmă sau să se lege vitele sub soc. În Anglia şi în ţările scandinave nu este indicat să tai arbustul de soc, mai ales dacă este bătrân, pentru că duhurile care sălăşluiesc printre ramurile lui îţi pot face rău dacă nu-şi mai găsesc căsuţa atunci când se întorc pe înserat.
Mai presus însă de aceste legende, proprietăţile curative ale socului sunt incontestabile şi au fost bine cunoscute încă din antichitate, socul fiind folosit ca şi plantă de leac. Chiar Hippocrate recomanda fructele de soc pentru afecţiuni ale tractului respirator superior.
Socul conţine uleiuri esenţiale, taninuri, acizi organici, mucilagii, săruri de potasiu, zahăr, fructoză, substanţe minerale, o cantitate mare de vitamina C, vitamine din complexul B, vitamina E, acizii grasi omega-3 şi omega-6
Beneficiile socului:
- stimulează capacitatea naturală de apărare a organismului împotriva infecţiei.
- ajută la distrugerea depozitelor de grăsimi.
- combate constipaţia şi obezitatea.
- echilibrează sistemul nervos.
- calmează nevralgiile şi durerile reumatice.
- determină eliminarea apei din organism prin urină şi transpiraţie.
- reduce inflamaţia căilor respiratorii.
- previne precipitarea sărurilor şi formarea nisipului şi a pietrelor la rinichi.
- creşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează.
- ajută la dizolvarea stratului adipos.
- tratează eficient umflarea mâinilor şi a picioarelor.
- ajută la combaterea proceselor degenerative.
- stimulează digestia.
- tratează alergiile, sinuzita şi tusea productivă.
- ajută sistemul digestiv să funcţioneze optim.
- regularizează funcţionalitatea sistemului intestinal.
- ajută la prevenirea cancerului de piele, după expunerea excesivă la radiaţiile solare.
- stimulează puternic activitatea rinichilor.
- ajută la eliminarea surplusului de apă din ţesuturi.
- tratează acneea, eczemele, psoriazisul.
- vindecă mai repede tăieturile, arsurile şi alte răni superficiale.
- grăbește vindecarea de herpex simplex.
- ajută la eliminarea secreţiilor în exces.
- hrăneşte şi reface troficitatea normală a pielii cu tendinţă de uscare.
- purifică glandele limfatice.
- previne şi combate excesul de mucus din organism.
- întăreşte sistemul imunitar.
- reduce şansele de a dezvolta mai multe tipuri de cancer.
- combate proceselor degenerative.
- normalizează tensiunea arterială.
- îmbunătăţeşte memoria.
- crește capacitatea de concentrare.
