Somnul copiilor
Somnul la copii este extrem de important pentru dezvolltarea lor fizică şi psihică.
Chiar şi atunci când copii cresc, somnul rămâne la fel de important
Nou-născuţii dorm până la 17 ore pe zi, în reprize scurte sau în repriz
e mai lungi de până la 3-4 ore. Evident există şi excepţii, cum au fost şi în cazul nostru: dacă dormea adunat 10-12 ore, ne declaram fericiţi. Lucrurile se reglează însă în timp şi fiecare bebeluş îşi stabileşte propriul său program, adaptat nevoilor personale de odihnă.
În primele două luni de viaţa, somnul bebeluşului, este agitat, dă din mâini, din picioare, zâmbeşte, face grimase în somn. Cel mic poate fi jutat să aibă un somn mai liniştit dacă este mângâiat, legănat, sau chiar înfăşat. Bebeluşul este obişnuit să stea la mami în burtică, unde spaţiul este limitat, iar căldura este mare…aşa că poate fi ajutat oferindu-i un mediu cât mai apropiat de cel intrauterin.
După primele două luni de viaţă, cel mic poate avea un somn continuu de până la 6 ore. Este bine ca de la început să fie ajutat să facă diferenţa între noapte şi zi, astfel încât noaptea în cea mai mare parte să doarmă, chiar dacă vor mai exista pauze de alăptat, iar ziua să fie mai activ. Pentru acest lucru este foarte important ca de la bun început să se introducă obiceiul şi rutina activităţilor înainte de somn: băiţă, masaj, lăptic şi nani. Noaptea chiar dacă se trezeşte pentru mâncare, este bine că lumina să fie păstrată la o intensitate scăzută, să i se vorbească în şoaptă şi să nu fie antrenat în jocuri. Copiilor le place rutina, aşa că respectarea unui ritual înainte de culcare îl vor ajuta foarte mult în a-şi stabili un program de somn.
Între 4 şi 6 luni, marea majoritate a copiilor renunţă la masa de noapte şi încep să doarmă între 8-12 ore fără întrerupere. Este bine să îi ajutăm în acest sens, întrucât masă de noapte nu este numai un inconvenient pentru părinţi, ci nu le face bine nici lor întrucât burtica lor ar trebui deasemenea să se odihnească în timpul somnului şi nu să fie supusă unui proces greoi de digestie. În plus, pentru a se dezvolta frumos, bebeluşul are nevoie de un somn liniştit, fără pauze ce îi produc agitaţia.
După 6 luni bebeluşul începe să conştientizeze că este o persoană distinctă, diferită de mama sa, motiv pentru care la această vârsta apare teama de despărţire. Prin urmare, până pe la vârsta de un an, el poate să mai aibă episoade de trezire datorate acestui lucru, cerând prezenţa lângă el a unuia dintre părinţi. Poate fi ajutat să se liniştească oferindu-i o jucărie preferată sau o păturică, fie o suzetă. Este de preferat ca păturică şi jucăria să nu fie lăsate în patul său după ce adoarme, pentru a elimina pericolul de sufocare. Între vârsta de 6-12 luni, somnul celui mic ar trebui să fie în jur de 14-15 ore pe zi.
Între 1-2 ani, micuţii încep să devină mai agitaţi înainte de culcare, nu mai adorm atât de uşor, motiv pentru care trebuiesc ajutaţi cu o băiţă caldă înainte de culcare, o poveste, o melodie liniştitoare sau pur şi simplu o povestioară despre ce activităţi interesante va avea a doua zi. În continuare cel mic ar trebui să doarmă 2-3 ore în cursul zilei, şi 11-12 ore în timpul nopţii.
După vârsta de 2 ani, cei mici au tendinţa de a renunţă la orele de somn de după-amiază. Este bine să îşi pastraze însă acest program pentru cât mai mult timp, întrucât acest somn ajută la creşterea şi dezvoltarea cognitivă a copiilor. În plus somnul de după-amiază este o reală sursă de energie pentru cei mici.
Prin urmare, părinţii ar trebui să îi încurajeze pe cei mici să îşi menţină pe termen cât mai lung un obicei sănătos de somn, un ritual zilnic plăcut de odihnă şi relaxare, benefic pentru dezvoltarea lor.
