Sportul la copii
foto: dietsinreview.com
Daca miscarea, in special cea in aer liber este recomandata si chiar necesara inca din primul an de viata, alegerea unui sport intr-un cadru organizat pentru cel mic trebuie sa se faca cu foarte multa grija. Copilul trebuie sa fie pregatit atat din punct de vedere fizic cat si emotional pentru sportul pe care va urma sa il practice, in sens contrar riscand sa devina frustrant pentru cel mic si sa se indeparteze pentru totdeauna de sportul respectiv.
Sportul este metoda cea mai eficienta de prevenire a obezitatii infantile, o sursa extraordinara de sanatate si o metoda minunata de incarcare cu energie. Totodata il ajuta in cresterea capacitatii de memorare si a abilitatilor de comunicare si ii dezvolta valori precum disciplina, rabdarea si concentrarea. Totusi, in primii ani de viata, copiii adora sa se joace liber, fara prea multe reguli si restrictii. Iar noi ca parinti ar fi bine sa ii incurajam sa faca acest lucru, sa faca cat mai multa miscare, dar pe care sa o asocieze cu joaca, cu libertatea de miscare si exprimare, ca pe o posibilitate de a invata sa isi coordoneze miscarile si de a-si cunoaste limitele fizice, dar si psihice. Este bine sa se evite sporturile competitive sau care presupun efort mare, sporturile in care se impun reguli prea multe si stricte, ori in care trebuiesc urmate anumite instructiuni clare si impuse limite. Copii mici isi pierd rabdarea repede si totodata interesul.
Practic abia dupa varsta de 6-7 capacitatea de concentare si aptitudinile fizice ale copilului vor ajunge la un nivel care sa ii permita sa practice cu adevarat un sport. Pana la acesata varsta sportul ales ar trebui gandit mai mult ca o posibilitate a copilului de fi activ.
Jocul liber este cel mai bun sport pe care il poate practica un copil prescolar. Alergarea, cataratul, jocul cu mingea sunt activitati pe care copiii le fac voluntar, cu mare placere la aceasta varsta. Ii putem antrena intr-o partida de gimnastica usoara sau de dans, activitati extrem de bune pentru cresterea mobilitatii, dar si pentru dezvoltarea simtului ritmic.
Sunt multi parinti care isi duc copiii la lectii de inot inca de cand acestia sunt foarte mici. Desi inotul si jocul in apa sunt recomandate din prima zi de viata, acesta ar trebui sa ramana si el un sport practicat in mod liber, natural, fara ca cel mic sa fie stresat cu ore de inot sub stricta supraveghere a unui profesor. Cei mai multi copii care incep lectii de inot la varste fragede de pana in 4-5 ani, vor fi pasionati in primele cateva ore, dupa care vor abandona. Cel mai indicat ar fi ca cel mic sa inceapa sa mearga la piscina dupa varsta de 3-4ani, iar abia la un an dupa aceea, cand deja este familiarizat cu tehnicile de inot, sa fie incepute lectiile propriu-zise sub supravegherea unui profesor.
Schiatul este un alt sport recomandat dupa varsta de 5-6 ani, intrucat este un sport complex care necesita mult efort si o musculatura destul de bine dezvoltata, precum si capacitate de concentrare si coordonare.
Abia dupa varsta de 6-7 ani cei mici pot incepe sa practice sporturile de echipa, sporturile in medii organizate, cum ar fi fotbal, volei, baschet, baseball, handball, gimnastica, tenis, dar nu la nivel competitiv sau profesional.
Incepand cu varsta de 8 ani, copilul capata o musculatura si o osatura suficient de dezvoltat, dar si o maturitate psihica pentru a putea sa practice sportul la un nivel avansat, competitional.
Exista insa anumite limite si la aceasta varsta, iar sporturile dure cum ar fi arte martiale, karate, box, este bine sa fie practicate chiar mai tarziu de aceasat varsta, dupa varsta de 10 ani, copilul avand nevoie si de o maturizare psihica pentru a face fata acestor sporturi. In aceeasi categorie intra si sporturile de forta cum ar fi fitnessul, atletismul, canotajul, etc.
Cel mai bine este ca cel mic sa isi aleaga singur sportul pe care il va face, intrucat el va sti cel mai bine ce tip de sport prefera si cand este pregatit sa inceapa practicarea lui. Important este ca noi parintii sa il incurajam in acest sens si sa ii oferim posibilitatea sa incerce cat mai multe sporturi, el fiind cel care va decide la care se opreste. Dupa ce a ales sportul ce il va practica, trebuie sa ii punem la dispozitie toate parghiile necesare practicarii lui si dezvoltarii unui hobby de care se va putea bucura intreaga viata.
