Copilul are nevoie să fie ghidat, fiindcă nu ştie ce este mai bine pentru el. Autoritatea pe care o ai asupra lui îi permite să asimileze interdicţiile fundamentale legate de socializare. Frustrarea este o experienţă indispensabilă dezvoltării sale: pentru a trăi în societate trebuie să înveţe să renunţe la satisfacerea imediată a dorinţelor. Altfel, va avea probleme. Iată cum îţi poţi impune autoritatea în faţa celui mic.

parinte-autoritar

Trebuie să ai permanent în vedere că dragostea şi autoritatea sunt compatibile, chiar una decurge din alta. Fiindcă tocmai pentru că îţi iubeşti copilul îi fixezi interdicţii, pentru siguranţa şi bunăstarea lui. Punând bariere în calea lui îl vei ajuta să evolueze, dar în acelaşi timp e nevoie să-i oferi şi ajutorul tău: să se ştie în siguranţă şi că are unde cere sprijin. Astfel va căpăta încredere şi va fi mai bine pentru autonomia sa. Fără autoritate copilul se va simţi neglijat, abandonat.

 

Cum îţi exerciţi autoritatea

– Ingredientul principal este comunicarea. O interdicţie pur şi simplu, fără explicaţii nu are nici un sens pentru copil, este, deci, inutilă. Este foarte important să-i explici clar, simplu, de ce îi interzici un anume lucru. De asemena, este important ca părinţii să fie de acord între ei. Dacă cel mic va auzi de la mamă “da” şi de la tată “nu” nu va asculta niciodată şi va profita de dezacordul dintre voi. În timp, se poate ajunge chiar la lucruri grave. Regulile impuse celui mic trebuie, evident, să fie respectate şi de părinţi. Nu uita că voi sunteţi un model pentru el.

– Apoi trebuie lăsată o marjă de acţiune copilului, evident cu măsurile de precauţie necesare, aşa numita asumare a riscurilor. Nu o să staţi toată ziua cu gura pe copil să nu facă asta, sau asta. Trebuie şi el să aibă propriile încercări. Şi eşecul are virtuţiile sale educative.

– Nu trebuie să confunzi autoritatea cu autoritarismul. Vei avea o atitudine de autoritarism dacă vei inspira copilului un sentiment de teamă, dacă îi vei impune reguli lipsite de logică, nedrepte, sau dacă îi vei interzice o acţiune făcută în glumă.

 

Îl pedepseşti sau nu?

– Când cel mic a depăşit limitele, o pedeapsă poate fi benefică. Dar sancţiunea trebuie să aibă un sens. Nu serveşte la nimic ideea de a pedepsi de dragul pedepsei. Este important ca cel mic să înţeleagă de ce l-ai pedepsit, să îi explici de ce nu e bine ce a făcut.

– De asemenea, pedeaspsa trebuie să fie imediată, pentru ca cel mic să facă legătura între cauză şi efect: greşeală şi pedeapsă.

– Scopul pedepsei este educativ. De aceea nu trebuie să fie violentă sau umilitoare. Îl poţi trimite în camera lui, de exemplu. Se va calma, va reflecta la ce a făcut iar la sfârşit se va simţi mai bine.

– Alege pedepsele cu înţelepciune. Nu exagera! Poţi ajunge la efecte inverse sau îl poţi determina e cel mic să aleagă minciuna ca să scape.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *