Între 3 şi 6 ani copilul poate avea anumite comportamente compulsive (pe care nu şi le poate controla), care fac parte dintre tulburările de anxietate minoră. Fie îşi roade unghiile, fie îşi răsuceşte părul, sau se trage de pulovăr. Află care este cauza acestor ticuri şi cum se pot rezolva.

Ticuri-şi-manii

Toate aceste mici gesturi involuntare de autocontact îi conferă celui mic o anume siguranţă, asemănătoare tetinei sau suptului degetului. Nu trebuie să te îngrijorezi. Ele apar adesea şi în urma unui eveniment care l-a scos din rutina lui cotidiană: începutul şcolii, venirea pe lume a unui frăţior, o mutare etc. Unul din aceste evenimente l-a îngrijorat, iar reacţia lui se manifestă prin roaderea unghiilor sau a pulovărului. Sunt activităţi care au un oarecare rol calmant. Acesta ticuri sau manii pot fi pasagere şi pot dura doar pe timpul evenimentului declanşator. Odată ce temerile copilului se estompează ticul dispare.

 

Poate deveni un obicei

Dar, poate persista uneori şi după ce situaţia respectivă a dispărut. De ce? Fiindcă copilul (adesea nervos) a constatat că această manie s-a dovedit a fi eficace atunci când nu a avut încredere în sine sau s-a simţit nesigur sau a fost pus într-o situaţie agresivă. Din acel moment, ori de câte ori se va regăsi într-o situaţie delicată se va agăţa de obiceiul liniştitor, care poate deveni astfel un obicei greu de lăsat.

 

E bine să urmăreşti aceste ticuri

În loc să urmăreşti să-l dezveţi cu orice chip de ele mai bine a-i încerca să depistezi cauzele acesto gesturi involuntare şi momentele în care cel mic recurge la ele: înainte de a a dormi? Când rămâne cu dădaca? La şcoală? Vorbind apoi cu el vei putea afla exact cauza care-l nelinişteşte. Discuţia cu tine îl va linişti şi îi va face plăcere., simţindu-se protejat.

 

Ascultă-l şi acceptă-i ticurile si obiceiurile

Nu-i musai să devină plin de ticuri doar pentru că îşi răsuceşte şuviţele de păr sau mâneca de la pulovăr când se uită la televizor… Anxietatea este prezentă la toţi copiii. Evită să-i atragi mereu atenţia şi, mai ales, nu faţă de persoane străine. Îi poţi leza stima de sine. Dimpotrivă, evită dramatizarea şi adoptă o atitudine mai pozitivă, spunându-i că îl poţi ajuta să renunţe la aceste ticuri şi că ele vor dispărea treptat. Sau, asigură-l că şi tu ai avut astfel de ticuri în copilărie. Aşa nu se va mai simţi singur şi vinovat şi va înţelege că nu reprezintă un handicap. Dacă îşi manifestă dorinţa de a se opri şi îţi cere ajutorul, poţi apela şi la un specialist.

 

Când e cazul să te îngrijorezi de ticuri?

Dacă exagerează cu aceste manii şi devin periculoase, cauzându-i răni (infectarea unghiilor, ruperea părului), sau dificultăţi de socializare, probleme alimentare, de somn, cere sfatul pediatrului care te poate orienta către un psiholog. Ele ar trebuie să dispară către 6 ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *