Tipuri de uleiuri şi acţiunea lor asupra organismului
Nu este întâmplător faptul că reţetele populare de aromoterapie s-au păstrat din cele mai vechi timpuri şi în zilele noastre. Este cunoscut faptul că încă în timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor, iar arome au fost descoperite şi în piramidele egiptene.
Acţionând asupra mirosului se pot obţine efecte neaşteptate în terapie deoarece aromele acţionează în acelaşi timp la nivel fizic, emoţional, mental şi astral.
În terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au început să fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani în urmă. Uleiurile volatile sunt hormonii plantelor. În esenţă, aromele de uleiuri volatile sunt acelea cu care ne putem desfăta, inspirând mirosul plăcut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o artă deosebită şi cere o muncă foarte migăloasă.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca există şi efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele – tonifiante, o alta categorie creşte pofta de mâncare, iar altele trezesc dorinţa sexuală. Astfel, vanilia şi ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levănţică şi mentă ajută la înlăturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mâncare (uleiul de scorţişoară, ghimbir, seminţele de ardei şi cuişoarele). Acţiunea lor terapeutică nu se limitează la asta. Sunt puţini cei care ştiu că aroma uleiului de scorţişoară sau busuiocul vă ajută să scăpaţi de răceală şi gripă. Aroma de busuioc este folosită în tratarea tulburărilor digestive, împotriva stresului, depresiei şi insomniei.
Uleiul de mărar ajută în cazuri de cistită, greaţă, tulburări digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseşte în crampele intestinale şi dereglările digestive. Lămâia stimulează sistemul limfatic.
Multe uleiuri sunt folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levănţică. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de acţiuni terapeutice. Astfel, aroma de levănţică este calmantă, se foloseşte pentru înlăturarea stresului, ajută în cazurile de migrenă şi insomnie, acţionează ca antiseptic. Menta este folosită împotriva răcelii, împotriva mâncărimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, împrospătează respiraţia şi glasul, contribuie la digestie, ajută în stările febrile şi în cazurile de greţuri, înlătură oboseala şi durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasă şi stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxaţii, ajută în cazurile de reumatism şi lumbago. Uleiul de trandafir se foloseşte în bolile sistemului reproductiv şi ca mijloc antiinflamator, în acelaşi timp acesta tonificând şi pielea.
Rozmarinul fortifică sistemul nervos central, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, are o acţiune vitalizantă asupra pielii şi a părului, se foloseşte în cazurile de artrită şi reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimulează sistemul imunitar, se foloseşte pentru inhalaţiile împotriva tusei şi bolilor de piept.
Muşcata normalizează echilibrul hormonal şi întăreşte sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor în bronşite. În cazul bătăilor de inimă şi al unei respiraţii foarte agitate, de asemenea pentru înlăturarea stresului se foloseşte ginsengul chinezesc. Uleiul de muşeţel elimină durerile menstruale, ajută în cazurile de colici la copii şi în cazurile de procese inflamatoare interne. O acţiune antibacteriologică puternică are şi uleiul din arborele de ceai. Herpesul în faza incipientă trebuie uns cu ulei de lămâie.
Uleiurile pot fi folosite atât separat, cât şi combinate. Există reţete speciale de aromoterapie care amintesc reţetele de fitoterapie, unde se folosesc câteva picături din trei-patru uleiuri în proporţii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. În cazul aromoterapiei trebuie luată în consideraţie tolerabilitatea individuală la una sau alta dintre arome. De aceea, ca şi orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinaţiile dintre ele trebuie recomandate de medic.
Aromoterapia este contraindicată pentru femeile însărcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reacţii alergice, intolerabilitate individuală. În cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrişor. Pielea poate fi iritată de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lămâie, de seminţele de ardei sau de cuişoare, de mentă sau de arbore de ceai. Aromele nu sunt indicate a fi folosite o perioadă îndelungată de timp.
