duminică,noiembrie 28, 2021
Urzica
Foto: avillagepantry.wordpress.com

Cunoscută încă din Antichitate pentru virtuţile sale, urzica a fost întrebuinţată atât în diferite scopuri casnice cât şi medicale. Planta era folosită de romani, daco-geţi şi greci la diferite preparate culinare, dar şi la vopsitul firelor şi în medicină. Preocupări medicale mai susţinute au început din Evul Mediu.

Se pare ca urzica (Urtica Dioica) a fost folosită înca din preistorie. În acest sens, în Danemarca, a fost găsit într-un mormânt un ţesut al acestei plante, datând din epoca bronzului. Conform dovezilor, în epoca neolitică, tulpina urzicii a fost utilizată pentru confecţionarea sforii. De asemenea, este un fapt cunoscut că trupele romane ale lui Cezar au adus urzica din Anglia. Fibrele din urzici au fost utilizate în timpul Primului Război Mondial pentru confecţionarea uniformelor armatei germane.

În popor se spunea ca urzica este buruiana lui Marţ (la fel de iute şi tare), iar cine o mănâncă se întăreşte. În multe părţi, consumul urzicilor în anumite zile a fost legat de anumite credinţe. Spre exemplu, în unele sate, se spunea că de Dochia e bine să mănânci urzici, ca să nu te muşte purecii.

 

Urzica conţine substanţe proteice cu un număr mare de aminoacizi, glucide, amine, steroli, cetone (metilheptenonă, acetofenonă), ulei volatil, substanţe grase, sitosteroli, acid acetic, acid formic, pantotenic, complex vitaminic (A, B2, C, K), clorofilă, protoporfirină, coporfirină, beta-caroten, săruri de calciu, magneziu, fier şi siliciu. În peri se află o substanţă vezicantă pentru piele, constituită din acid formic, o enzimă şi o toxalbumină.

 

Beneficiile consumului de urzici:

  1. elimină starea de anemie.
  2. intervine favorabil în diferite afecţiuni ale căilor respiratorii (bronşite, astm).
  3. acţionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată şi substanţele toxice din sânge.
  4. ajută favorabil în caz de reumatism şi gută.
  5. deplasează acidul uric din ţesuturi în sânge, favorizând eliminarea masivă a acidului uric pe cale renală.
  6. stimulează secreţia bilei, secreţia pancreatică, gastrică şi intestinală, stimulează peristaltismul intestinal şi digestia.
  7. stimulează secreţia glandelor mamare la femeile lăuze.
  8. provoacă scăderea glucozei din sânge.
  9. opreşte sângerarea.
  10. stimulează hematopoeza, activând procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor, trombocitelor.
  11. fluidifică sângele şi secreţiile bronşice favorizând eliminarea lor prin expectoraţie.
  12. activează regenerarea ţesuturilor şi epitelizarea, cicatrizând rănile.
  13. provoacă scăderea temperaturii corpului în diferite stări febrile.
  14. vitaminizează, remineralizeazp şi echilibrează sistemul de apărare al organismului.
  15. combate diareea, dizenteria şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv.
  16. combate tusea.
  17. limitează sau înlătură multiplicarea bacteriilor.
  18. acţionează împotriva viermilor intestinali, dereglându-le metabolismul.
  19. asigură dispariţia nepurulentă a proceselor patologice, urmată de absorbţia acestora.
  20. combate mătreaţa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *