foto: julieverse.com

Vrei să fii prietenul meu?
foto: julieverse.com

Vrei să fii prietenul meu?

Această este cea mai frecventă întrebare pe care copiii mici şi-o pun între ei, încă de la prima întâlnire. Fie că mergeţi la parc, fie că mergeţi la o petrecere, fie că ajungeţi într-un anturaj nou în care se află copii, sau încep să frecventeze o nouă grădiniţă, copii când se întâlnesc şi se plac reciproc încearcă să creeze o legătură inter ei pornind de la această simplă întrebare.

La vârste mici, copiii nu sunt defapt interesaţi de cum sunt ceilalţi copii, ci de ceea ce fac. Copii mici, nu leagă adevărate prietenii, este vorba numai de un ataşament temporar, care însă va trece imediat ce părăsesc locul în care s-au jucat şi s-au simţit bine şi întâlnesc alte persoane interesante.

Adevăratele sentimente de prietenie şi ataşament faţă de alte persoane, precum şi interesul faţă de cum sunt acele persoane cu care se crează aceste legături, apar abia la vârsta adolescenţei.

Prietenia la vârste fragede se bazează pe legătură între interesele generate de activităţile pe care le întreprind. Aşadar, prietenii din copilărie sunt numai simpli parteneri de joacă. Iar dacă interesele pentru anumite activităţi sunt comune, practic nici nu mai contează diferenţa de vârstă.

Alegerea prietenilor ar trebui să fie decizia copilului, deşi mulţi părinţi au această tendinţă de a le spune copiilor în mod frecvent “joacă-te şi cu acel copil” deşi este evident faptul că el nu îşi doreşte acest lucru. Sau dimpotrivă, auzi părinţi spunând copiilor „nu te mai juca cu acel copil, nu vezi că este un copil rău?”

Atâta timp cât jocul lor nu le pune în pericol siguranţa, integritatea şi sănătatea, nu aveţi motive reale să interveniţi în jocul lor. Că nu “este frumos” să se certe pe o jucărie, sau că nu “este frumos” să îşi vorbească urât, acestea sunt lucruri care ţin de vârsta lor şi mai ales de ceea ce văd acasă şi exemplele pe care le oferim noi. Nu îi poţi spune unui copil „nu mai vorbi urât”, dar tu ca părinte o faci frecvent, sau „nu mai îi brusca pe alţi copii”, când tu o faci cu el. Că poate se întâmplă să imite comportamentul altui copil sau pur şi simplu să răspundă când este agresat, acestea sunt alte probleme şi trebuie discutate cu el şi explicat de ce un astfel de comportament poate fi dăunător pentru el şi pentru ceilalţi. Explicaţia cu “nu este frumos”…nu este chiar cea mai convingătoare sau cea mai adecvată în astfel de situaţii. Nu trebuie să îi învăţăm să facă lucruri doar pentru că “aşa este frumos” sau pentru a ne alinia la canoanele impuse de societate. Copii trebuie să înţeleagă de ce comportamentul agresiv nu este benefic pentru ei şi pentru partenerii lor de joacă.

Cu adevărat trebuie să ne facem probleme şi să intervenim atunci când copilul tinde să fie ataşat de un alt copil ce nu îl doreşte în anturajul său, iar el încearcă să îi “cumpere prietenia” oferindu-i diverse cadouri, dulciuri, mici atenţii. Atunci este necesar să intervenim şi să le explicăm că încercând să îi plătim pe alţii pentru a fi iubiţi, nu facem decât să le arătăm că nu avem valoare, iar rezultatul obţinut va fi dispreţul lor, nu aprecierea lor.

Sau atunci când copilul este dispus să facă lucruri periculoase numai pentru a-şi impresiona prietenii, sau atunci când pentru orice acţiune a sa aşteaptă aprecierea şi admiraţia prietenilor, atunci trebuie să îi explicăm copilului că făcând lucrurile pe care ceilalţi şi le doresc, fără că acestea să concidă şi cu dorinţa noastră, nu fac decât să ne ştirbească din personalitate, să uităm cine suntem cu adevărat. Iar cei ce profită de această slăbiciune nu ne sunt prieteni cu adevărat şi nu merită consideraţia noastră. Totodată, să permitem cuiva să ne trateze fără respect, este mai rău decât singurătatea în sine.

Rolul părintelui în astfel de situaţii este definitoriu, însă intervenţia lui va fi inutilă dacă relaţia dintre părinte şi copil nu este una solidă, bazată pe încredere, prietenie şi respect.

Aşadar, învaţă-l mai întâi pe copilul tău ce înseamnă o relaţie adevărată de prietenie, învaţă-l ce însemană prietenia adevărată, fii tu un exemplu în acest sens şi oferă-i toată încrederea de care are nevoie pentru a-ţi putea spune orice secret are. Până la urmă orice lucru, oricât de grav este, poate fi rezolvat numai dacă îţi va spune despre existenţa lui.

Aşadar, în primul rând, fii tu cel mai bun prieten al copilului încă de când este foarte mic astfel încât să nu păstreze secrete faţă de ţine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *