Ne dorim că cel mic să devină independent, stabil pe propriile picioare, încrezător în propriile forţe? Marea majoritate spun că da!

Vrem un copil independent?
Foto: funny-pictures.picphotos.net

Cu toate acestea noi suntem cei care în fiecare dimineaţă îi alegem şi hotărâm cu ce să se îmbrace la şcoală sau la grădiniţă, noi îl îmbrăcăm, noi îi legăm şireturile, noi îi închidem geacă. În fiecare zi noi suntem cei îi stabilim meniul fix pe baza cunoştinţelor nutriţionale pe care le avem şi după care ne ghidăm, dar cel mai grav, noi îi stabilim cantităţile pe care trebuie să le mănânce. “Hai, mai ia încă o bucăţică”, este cea mai frecventă replică a părinţilor. De multe ori chiar recurgem la şantaj să mănânce ce dorim noi, că să primească “desertul”.
Uitându-mă în jurul meu observ cum marea majoritate a părinţilor stabilesc până şi regulile jocului pentru cel mic. Expresiile de genul “nu te căţăra pe toboganul acela că o să cazi”, “nu te da în balansoarul acela că o să te loveşti”, “nu te juca cu copilul acela că o să te împinge şi o să plângi”, sunt expresii pe care le auzi la toate locurile de joacă. Iar această expresie obsesivă “o să” denotă că deja tu i-ai stabilit posibilităţile şi modul în care se vor petrece lucrurile pentru el, dinainte că cel mic măcar să încerce să facă ceva. Dacă tot este un lucru ce poate fi periculos, încercaţi să îi explicate ce posibilităţi are şi folosiţi măcar expresia “există posibilitatea să” sau “dacă nu eşti atent, poţi să”. Percepţia va fi cu siguranţă diferită.
Dar mulţi părinţi merg până într-acolo încât intervin şi în joaca cu ceilalţi copii: “Georgel, dă-i şi lui lopeţica ta” sau “Georgel, nu te mai juca cu acel copil brunet, ci joacă-te cu copilul acela blond” sau “Georgel, tu alergi încolo, iar celălalt în partea cealaltă, iar apoi veniţi aici şi de aici faceţi aşa”
Care este următoarea etapă? Este uşor previzibilă…”Georgel, nu îmi place prietena ta, prin urmare te rog să îţi găseşti alta, mai pe gustul meu!”
Şi pretindem sus şi tare că îl iubim atât, şi de aceea suntem atât de protectivi cu el, ca să nu păţească ceva, să nu fie dezamăgit şi să nu sufere. Degeaba îi spunem ce este bine şi ce este rău, dacă nu îi şi oferim şansa să exerseze ceea ce îl învăţăm. Dacă nu îi oferim această şansă să încerce măcar, să cadă şi să se ridice singur, să încerce măcar să pună în aplicare ce l-am învăţat şi să înveţe din propriile greşeli, nu va fi capabil mai târziu să ia singur decizii, să aibă încredere în capacitatea să de a decide ceea ce este bine pentru el, iar apoi să îşi asume consecinţele fără temeri şi angoase.
Va fi un adult temător, neicrezator, timorat şi labil.
Aşadar, drag părinte, este timpul să îi oferi celui mic şansa să aleagă de pe acum pentru el însuşi. Un bun început ar fi banala ţinută de mers la grădi. Chiar dacă poate educatoarea scorţoasă se va uita chiorâş că a venit îmbrăcat în Spiderman, este alegerea lui, este modul în care el îşi exprimă starea să de spirit din acea zi. Oferă-i cel puţin şansa să aleagă între două ţinute stabilite de tine. Şi încă un aspect important, lasă-l să se îmbrace singur. Şi încurajează acest lucru.
La fel şi cu mâncarea. E drept,că mâncând sigur va face mizerie sau probabil dacă îl vei întreba ce vrea să mănânce va spune îngheţată, dar este datoria ta de părinte să îl înveţi care este diferenţa între hrană şi dulciuri. Poţi stabili o regulă că dulciurile se servesc numai în weekend sau în vacanţe şi atunci ai scăpat de această problemă. Sau îi poţi pune o întrebare de genul, “ce ai prefera să mănânci diseară când vii de la grădi: supă, piure sau cartofi la cuptor”.  Fiecare familie îşi cunoaşte obiceiurile alimentare şi ştie mai bine cum ar trebui să pună problema. Ceea ce spun eu însă, este că trebuie numai să i se acorde mai mult credit celui mic, să fie tratat ca o persoană, distinctă de noi,  şi să i se ofere şansa ca uşor uşor să devină un adult independent, stabil pe propriile picioare şi capabil de a înfruntă această viaţă cu propriile puteri.
Că să generaţi un adult independent, trebuie mai întâi să creşteţi un copil independent şi încrezător în el!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *