În întreaga lume, astăzi este celebrată Ziua Mondială a Somnului, sub sloganul ‘Respiră uşor, dormi bine”. Şi în 2013, mesajele promovate cu ocazia Zilei Somnului îşi propun să crească gradul de conştientizare al populaţiei asupra tulburărilor de somn, o epidemie globală care afectează aproape jumătate din populaţia globului, încă ignorată în România, atât de bolnavi, cât şi de instituţiile medicale acreditate.
Pentru copii, somnul este unul dintre cele mai importante lucruri. Pe măsură ce copilul creşte, nevoia de somn nu mai este atâtde mare. Astfel, că pentru un copil de 2 ani sunt suficiente 10-12 ore de somn acestea impartindu-se între somnul de noapte şicel de după-amiază.
Unii copii au mari probleme cu somnul la această vârsta, mai ales cu adormitul. Trezitul de multe ori în timpul nopţii, certurile înainte de culcare pentru a merge în pat, strică buna dispoziţie a oricărei familii. De fapt, care sunt motivele care stau labaza acestor neînţelegeri şi cum ar fi bine să soluţionăm problema?
Somnul nu reprezintă o binefacere pentru copil, aşa cum o consideră de pildă părinţii. Nevoia de a fi mereu în mişcare, nevoia de a explora, este atât de puternică încât, consideră oră somnului un mare chin.
La copiii mai mici există un punct critic în ceea ce priveşte nevoia de somn. Ei însă se străduiesc să-l depăşească şi să reziste pentru a nu merge la culcare. Este bine că părinţii să nu cedeze în aceste situaţii şi să renunţe la somnul copilului, situaţia nu trebuie scăpată în nici un caz de sub control.
Nu impuneţi copilului o oră de culcare care nu se poate respecta. Ţineţi întotdeauna cont de ritmul copilului. De multe ori, ora de culcare a copiilor o depăşeşte pe cea a părinţilor.
Toate discuţiile care apar datorită refuzului de a merge la culcare sunt greu de evitat. Foarte important este ca somnul şi mersul în pat să nu se facă sub presiune şi nervi. Copilul nu trebuie să perceapă mersul la culcare ca pe o pedeapsă. Patul trebuie să fie un loc drag lui, iar mersul la culcare să nu se transforme într-un exerciţiu impus. Pregătiţi-l psihic cu o oră înainte de culcare.”Peste o oră ne pregătim de culcare; mai târziu, peste zece minute…şi în cele din urmă, gata este ora nouă, ne spălăm pe dinţi şi în pat. Copiilor nu le plac momentele de tranziţie şi vor aprecia faptul că i-aţi prevenit.
Cu o jumătate de oră înainte de culcare, iniţiaţi un ritual. Etapele ar putea fi: spălatul pe dinţi, oliţa, câteva impresii despre ziua care se încheie, povestea de seară, culcarea jucăriilor, pupicul mamei şi al tatălui, aşezarea cănitei cu apă pe noptieră, îmbrăţişarea ursuleţului de pluş, etc. Atunci când a venit momentul să-i spuneţi “Noapte bună” spuneţi-i cu o voce caldă” Să ai o noapte liniştită, să visezi frumos. Ne vedem mâine dimineaţă.” Şi plecaţi din camera lui fără a mai reveni, cu excepţia urgenţelor (pipi, copilul se sperie, etc).
Sunt cazuri în care copilul refuză să se culce şi spune: ”Mie nu mi-e somn!” În acest caz îi răspundeţi:”Nu este nici o problemă, te vei culca mai târziu, dar te rog să rămâi în pat (sau în camera ta). “Oră de culcare a copiilor a trecut, acum este ora mămicilor şi a tăticilor. Dacă rămâi cuminte în pat, vin şi îţi mai dau un pupic peste zece minute”.
Rezistaţi dorinţei de a va culca în pat cu el, până acesta va adormi. Nu faceţi decât să-l privăţi de ocazia de a deveni independent şi în mod sigur agravaţi situaţia şi dificultăţile de a adormi. Doar nu sunteţi ursuleţul lui de plus! Fiţi foarte fermi în ceea ce spuneţi şi în ceea ce faceţi! Copilul va renunţa în cele din urmă şi se va culca singur.
Voi cum procedaţi? Cei mici se culcă de bunăvoie sau este un adevărat chin?
